Povesti cu talc

 Muezinul Muezinul, a vrut sa ia niste nuci pentru sotia sa, deoarce i-a promis ca o sa gateasca fesenjan, o mâncare preparata cu nuci.In bucuria anticiparii mâncarii sale favorite, muezinul a bagat mâna intrun borcan cu nuci si a inhatat atâtea nuci câte a putut sa cuprinda cu o singura mâna.Când a incercat sa scoata bratul din vas, era blocat.Oricât de mult l- a tras si l-a rasucit, borcanul nu a vrut sa ii elibereze bratul.A plâns, a gemut, a blestemat, asa cum un muezin nu ar fi trebuit sa faca.Dar nimic nu l-a ajutat.Chiar si atunci când sotia sa a luat borcanul si s-a asezat pe el cu toata greutatea, nimic nu s-a intâmplat.Mâna lui a ramas blocata in gâtul borcanului.Dupa multe incercari inutile, ei i-au chemat pe vecinii lor pentru ajutor.Toti au urmarit cu mult interes scena care se desfasura in fata lor.Unul din vecini a aruncat o privire si l-a intrebat pe muezin cum s-a intâmplat acest accident.Cu o voce patetica si gemete de disperare, muezinul i-a povestit intreaga tar...

 Cica un evreu bogat, avea un servitor. Si-l trimite pe servitor sa ia din piata ceea ce crede el, ca e cel mai bun. Se duce servitorul in piata si apoi se intoarce cu limba de oaie... - De ce ai ales sa iei din piata ca fiind cel mai bun lucru, limba? - Pentru ca... cu limba se poate face cel mai mult bine... Limba ne-a fost data sa alinam pe celalalt, sa-l mangaiem, sa-i aratam iubirea noastra fata de el.... sa-l ajutam... sa-l facem sa se simta bine pe lumea asta.... Mai trece un timp, si evreul nostru, iar il trimite pe servitor in piata, dar de data asta ii cere sa ia cel mai rau lucru din piata... Vine servitorul din piata si se intoarce.... - ati ghicit - cu limba de oaie... - De ce ai ales ca cel mai rau lucru din piata, limba? pentru ca ... ai socotit ca cel mai bun lucru din piata e... tot... limba... - Pentru ca... noi cu limba putem sa omoram pe celalalt, putem sa-l facem sa se simta mizerabil, putem sa-l desfiintam ca om, atunci cand il barfim....

 Ochiul dulgherului Într-un sat, era odată, cu multă vreme în urmă, un dulgher care avea un atelier. Într-o bună zi, în timp ce meşterul lipsea, uneltele sale ţinură mare sfat. Se sfătuiră viu şi îndelung, ba chiar se ciondăniră un pic. Voiau să scoată unele unelte din cinstita lor adunare. Unul dintre ele cuvântă: - Se cade să-1 alungăm pe fârtatul Ferăstrău, întrucât muşcă şi ne face dinţii să scrâşnească. Mai fioros ca el nu este nimica-n lume. Se vârî în vorbă şi altul: - Nu mai putem să o suferim în mijlocul nostru pe surata Rindea: şi ea este tăioasă din fire şi cam meticuloasă, aşa încât smulge toate aşchiile care îi ies în cale. - Fârtatul Ciocan - se ridică încă unul - are un fel de-a fi cam greu de suportat fiindcă e iute la mânie. Aş zice că este un bătăuş. Loviturile sale neîncetate sunt supărătoare şi îi înfurie pe toţi. Să-1 alungăm aşadar! - Ce să mai zicem despre Cuie? Oare poate cineva trăi din pricina ascuţitelor Cuie? Să plece de la noi! La fel şi Pila şi Raşpelu...