Povesti cu talc

 Viața umană…. Această poveste este despre un negustor. Într-o zi, în timp ce călătorea pentru comerț, nava sa a fost prinsă de o furtună teribilă și s-a scufundat. A supraviețuit cumva și a ajuns inconștient într-un loc necunoscut. Când s-a trezit, uitase totul – de unde venea, care era scopul lui și chiar și familia lui. În timp ce rătăcea, un elefant uriaș năvăli brusc spre el. Îngrozit, a alergat și a găsit un copac. Pentru a se salva, a apucat o creangă și a atârnat de ea. Elefantul de dedesubt a continuat să scuture copacul, încercând să-l doboare. Apoi a observat doi șoareci mici – unul alb și altul negru – care rodeau încet ramura. Dându-și seama că creanga se va rupe în cele din urmă, s-a speriat și mai tare și a strigat după ajutor. Dar nu era nimeni acolo. În acel moment, picăturile de miere dintr-un stup de deasupra au început să-i cadă în gură. Dulceața îi făcea plăcere și o vreme a uitat pericolul din jurul lui. Chiar dacă albinele îl înțepau ocazional, provoc...

Într-o pădure deasă trăia un brad tânăr, verde și înalt, dar care nu era mulțumit cu ceea ce era. În fiecare zi își ridica crengile spre cer și ofta: – Aș vrea să fiu un stejar mare și puternic, să aibă toți umbră sub mine și să mă admire! Un stejar bătrân, de alături, l-a auzit și i-a spus: – Fiecare copac are rostul lui. Nu e nevoie să fii altceva decât ceea ce ești. Dar bradul nu asculta. Se străduia în fiecare zi să își lărgească crengile, să își îngroașe trunchiul, imitând stejarul. În timp, a obosit, crengile i-au slăbit, iar frunzele i-au căzut devreme, înainte de iarnă. Tocmai atunci, o familie de păsări căuta un adăpost. Stejarul era prea bătrân și gol, dar bradul – chiar și obosit – avea ramuri dese și calde. – Aici e perfect! – au ciripit păsările. – Ești exact ceea ce aveam nevoie! Bradul a zâmbit, înțelegând în sfârșit cuvintele stejarului.

 Ca tot e la moda manipularea... cred ca povestea asta se potriveste... la fix... Ion se plimba prin sat in zi de duminica si ajunge in fata casei lui Gheorghe si a Mariei caruia el ii cam purta sambetele de ceva vreme. Ii vede sus pe casa vopsind acoperisul si, dintr-o data ii trasneste o idee:  Isi ia o figura indignata si incepe sa strige : “Pai bine, mai nerusinatilor, tocmai aici v-ati gasit sa o faceti? Nu va e un pic de rusine, ziua in amiaza mare ca sa va vada tot satul ! Tu Gheorghe, nu puteai sa-ti tavalesti  muierea intre patru pereti ? Si tu, Marie, te credeam  femeie serioasa…” Gheorghe : “Da’ ce-ai Ioane, ai inebunit ? Nu vezi ca vopsim acoperisul ? Ce-ti veni ?” Ion : “Asa-i zice acum la ce faceti voi, destrabalatilor ? Atunci ia, fa bine ma Gheorghe si da-te jos si vino langa mine.” Gheorghe, luat repede, se fastaceste si il asculta : se da jos de pe casa si vine pe ulita langa Ion. Ion : “Acu’ ia asteapta nitel pana iti zic eu”. Dupa care pleaca de l...

Mai jos sunt niste pasaje luate din Shantaram; fiind vorba de felul in care un om (gangster!!!) vrea sa-si invete nepotul despre viata, despre viata grea din mahalalele din India, trimitandu-l sa locuiasca o perioada in maxima saracie. Reamintesc ca Shantaram este o carte inspirata de fapte reale din India anilor ’80-’90.   — Excelent. Atunci, la treabă. Nu am foarte mult timp la dispoziţie astăzi, domnule Lin, şi de aceea am să trec direct la subiect. Favoarea pe care v am cerut o ieri… este vorba despre faptul că aş dori să l învăţaţi pe un băieţel, pe numele lui Tariq, limba engleză. Nu tot ce e de ştiut, bineînţeles, dar suficient cât să şi îmbunătăţească cunoştinţele de limba astfel încât să aibă deja un mic avantaj atunci când va începe şcoala. — Da, o să mi facă plăcere să încerc să fac asta, m am bâlbâit eu, uluit de ceea ce îmi cerea, dar nu cu totul intimidat. Mă simţeam destul de competent pentru a preda cunoştinţele elementare ale limbii în care scriam în fiecar...

Zilele trecute am intrat la Mega Image... Mi-era sete... si am vrut sa-mi iau o apa... Doar ca nu aveam cardul la mine si nu aveam nici marunti. Ajung la casa... si casiera imi zice: nu am sa va schimb (eu avand bancnota de 100 RON)... Ii zic: nici eu nu am mai marunti.... Imi zice: asta e... nu am ce sa fac... Las apa acolo, si plec din Mega... La vreo 50 de metri, e un restaurant arabesc... Intru acolo, ii zic omului ca vreau o apa, dar ca nu am bani marunti... Ma trimite la o alta tanti...Intre timp vad un Ayran, si zic, nu mai vreau apa, dati-mi un Ayran, mai ales ca tine si ala de sete... Ii intind bancnota, si zice: nu am sa va schimb... Ii zic, din pacate nu am mai marunti. La care femeia, imi zice: nicio problema, vi-l dau de pomana...  

 Un domn, imbracat mai fistichiu, cu castile in urechi, traverseaza fix prin fata tramvaiului 10 din Bucuresti, intrand in statie. Totul ok, doar ca dupa ce ajunge pe refugiu... se apleca pe linia de tramvai sa ia un muc de tigara... Tramvaiul pune frana brusca, rearanjand pasagerii ca pe cartofi... Prin parbriz se vede vatmanul care sigur nu-i zicea de bine celui pe care abia ce a evitat sa-l omoare. Domnul cu pricina, pare ca nu realizeaza ca a fost la 2 secunde de ajunge la strabunii lui... In fine, tramvaiul mai merge 10 metri si se opreste caci este statie. Urc in tramvai... Un domn, suparat nevoie mare se duce la vatman, si-l admonesteaza, ca uite din cauza franei era sa se loveasca la cap... si incepe cu din astea romanesti: unde ai facut domnule scoala de soferi, si tot felul de alte cuvinte “faine”. Vatmanul il ignora, si pana la urma se intoarce la locul lui, bodoganind vatmanul in continuare. Intre timp lumea urca in tramvai, urca  si domnul care era cat pe ce sa fi...