Povesti cu talc

 Casatoria ca o floare Frecvent, oameni casatoriti, obosit de casatoria cauta ajutor terapeutic. Monotonia s-a strecurat n viata lor zilnica, iar aceasta monotonie face ca aproape totul, tandretea, sexualitatea si conversatia intima sa devina rutina. Deseori , ambii parteneri reactioneaza la o astfel de situatie cu disperare, depresie si resemnare. Datorita faptului ca relatia este problematica, se ajunge la concluzia ca cei doi nu se potrivesc. Nu mai exista nimic de spus celeilalta persoane, oricat vrea unul din ei sa stabileasca intr-un punct de contact... se pare ca nu intalneste decat dezolare si gol.  Intr-o astfel de situatie, urmatorul dialog are loc cu o femeie in varsta, de 43 de nai. Ea s-a plans de lipsa dialogului si monotoniei in casatoria sa, de asemenea de lipsa creativitatii si sensibilitatii. Am intrebat-o ce ar face daca ar avea o planta de camera. - Cum veti avea grija de aceasta planta? Femeia a dat din cap uimita ca si cum nu ar fi putut intelege cum ar a...

 Pretul cuvenit Cânde regele Anoschirwan a calatorit prin tinutul sau, cu oamenii sai, el a venit intr-o zona pustie in munti unde nu exista, nici macar o coliba de pastor amarâta. Bucatarul regelui s-a lamentat, "Nobile sultan! Sunt aici sa-ti satisfac gusturile. Dar in bucataria noastra nu mai avem nici macar un strop de sare. Si fara sare, gustul mâncarii va fi ingrozitor. Nobile sultan, ce ar trebui sa fac?"  Anoschirwan a replicat, "intoarce-te in cel mai apropiat oras. Acolo vei gasi un comerciant care va avea sare de vânzare. Dar fii atent sa platesti pretul care se cuvine si sa nu dai mai mult decât face." "Nobile sultan", a raspuns bucatarul ,"in buzunar ai mai multi bani decât oricine altcineva din lume. Ce diferenta ar fi daca ai plati un pic mai mult pentru sare. Nu ar conta prea mult." Regele s-a uitat la el serios si a raspuns, "Sunt exact  lucrurile marunte care se transforma in injustitiile lumii. Lucrurile marunte sunt ca pi...

  Se zice ca odata norocul si mintea s-au prins sa mearga impreuna la drum si au plecat amandoi intr-o calatorie. Ziua intreaga au tot mers ei pe un drumeag de tara, plin de colb, si mai cu vorba, mai cu gluma, iata ca soarele se ascunde de dupa un deal, si noaptea i-apuca pe cei doi calatori in mijlocul drumului, departe de satul la care gandeau ca vor ajunge ca sa innopteze acolo. Ce le ramanea de facut? Unde era sa poposeasca peste noapte calatorii nostri? Se tot gandeau ei ingrijorati. In cele din urma, norocului i-a trasnit prin gand o idee nastrusnica: -Ce atata bataie de cap! Hai sa ne trantim aicea in mijlocul drumului , ca nu e cine stie cat pana dimineata si, osteniti cum suntem, ne vom odihna tot asa de bine, ca si cand am dormi in perinile cele mai moi. -Dar daca va veni vreun car peste noapte - zice mintea cu glasul ei intelept - si daca va da peste noi, asa e ca nu ne merge tocmai bine? Hai sa ne dam la o parte din drum si sa ne odihnim pe pajistea cea de alaturea....