Povesti cu talc

 O batrana trecuta de 80 de ani care traieste la bloc, undeva in Bucuresti are tot apartamentul decorat cu tablouri. Desi supravietuieste dintr-o pensie mizerabila si ar putea sa traiasca omeneste doar din vanzarea tablourilor, nu o face. De precizat ca tablourile sunt de catalog pe care ar lua o suma enorma de bani. Motivul pentru care refuza sa le vanda este cel mai simplu cu putinta: Ii plac pentru ca sunt FRUMOASE. Dar lucrul care face povestea memorabila este acesta: batrana este analfabeta. In afara de semnatura (pe care a invatat-o mecanic) nu stie sa scrie sau sa citeasca nici macar un cuvant. Femeia a lucrat toata viata maturand si frecand podele. Asa a si capatat tablourile - in loc de bani pentru servicii de menaj facute in anii de dupa razboi unei printese scapatate. 

 Un împarat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temnită si i-a spus că-l va elibera dacă va raspunde la intrebarea: Ce vrea de fapt femeia? Tânărul si-a chemat si a intrebat mama, sora, verisoara, vecina, dar nici una n-a putut să-i dea un răspuns corect. În fine a chemat si o   vrajitoare bătrână si urâtă. Aceasta i-a promis că-i spune raspunsul corect cu conditia ca după ce va fi eliberat o va lua de sotie. Neavând altă solutie tânărul a acceptat. Răspunsul dezvăluit de vrajitoare a fost: Femeia, de fapt, doreste să fie stăpâna propriei sale vieti!  Împaratul l-a eliberat imediat. A urmat nunta si noaptea nuntii. Însă nu mică i-a fost mirarea când în pat a găsit o fată tânără si deosebit de frumoasă care i-a spus:  pentru că te-ai tinut de cuvânt, jumătate de zi voi fi bâtrănă si urătă iar cealaltă jumătate voi fi ca acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără si în care să fiu bătrână. Tânârul căzu pe gânduri...

 Lanţul şi pieptenele Trăiau odată undeva în lumea aceasta doi soţi a căror iubire nu încetase să crească după ce se căsătoriseră. Erau tare săraci, dar fiecare dintre ei ştia că în inima celuilalt ardea câte o dorinţă neîmplinită. El avea un ceas de aur moştenit de la tatăl său şi visa să cumpere pentru el un lanţ din acelaşi metal preţios; ea avea părul lung şi blond şi visa un pieptene de sidef pe care să şi-l poată aşeza în plete ca pe o diademă. Cu trecerea anilor, el se gândea tot mai mult la acel pieptene, în vreme ce ea aproape că uitase de el, gândindu-se doar cum ar putea cumpăra lanţul de aur pentru el. De multă vreme nu mai vorbeau despre aceasta, dar înlăuntrul lor nutreau în taină speranţa împlinirii visului imposibil. În dimineaţa celei de-a zecea aniversări a căsătoriei lor, soţul îşi văzu soţia venindu-i înainte surâzătoare, având însă capul aproape ras, fără cosiţele ei lungi şi frumoase. - Ce ai făcut cu părul, draga mea? O întrebă el plin de uimire. Femeia îşi...

 Un barbat s-a scufundat intr-o mlastina din nordul Persiei. Doar capul sau se mai vedea din mocirla. Din toti plamânii sai, el a strigat dupa ajutor.Curând a aparut o multime de oameni la locul accidentului. Cineva a decis sa-l ajute pe bietul om."Da-mi mâna" a strigat acesta la el." Te voi scoate din mlastina". Dar barbatul care tocmai strigase dupa ajutor era blocat si nu facea nimic sa-l ajute pe salvator. "Da-mi mâna", i-a cerut omul de câteva ori. Dar raspunsul era doar un strigat deznadajduit dupa ajutor. Atunci, altcineva s-a ridicat si a spus: "Nu vezi ca el nu iti va da mâna?Trebuie sa ii dai tu mâna.Atunci il poti salva."

 Raportul dat vulturului Vulturul, regele păsărilor, auzise de o vreme că suratele preamăreau calităţile privighetorii. Ca un adevărat suveran, voia să îşi dea seama dacă era adevărat ceea ce se spunea şi, pentru a se lămuri, trimise doi subalterni - pe porumbel şi pe ciocârlie - să cerceteze chestiunea. Cele două păsări aveau să cântărească frumuseţea şi cântul privighetorii. Acestea îşi îndepliniră misiunea şi apoi se întoarseră la vultur. Cel dintâi raportă porumbelul: - Privighetoarea are un penaj atât de modest încât este de-a dreptul ridicolă: acest fapt m-a scârbit într-atât încât nu am mai fost câtuşi de puţin atent la cântul său. Ciocârlia spuse şi ea: -Glasul privighetorii m-a încântat până într-atât încât am uitat pur şi simplu să mă uit la penajul său. Nu trebuie să deschidem pieptul unei păsări pentru a descoperi izvorul cântului său; trebuie să ne deschidem însă propria ureche. (Joseph Brodsky)

 In vremea aceea au venit unii si au istorisit lui Iisus ce se intamplase unor galileeni, al caror sange il amestecase Pilat cu jertfele lor. "Credeti voi", le-a raspuns Isus, "ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel? Eu va spun ca nu; dar, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel. Sau acei optsprezece insi, peste care a cazut turnul din Siloam si i-a omorat, credeti ca au fost mai pacatosi decat toti ceilalti oameni care locuiau in Ierusalim? Eu va spun ca nu; dar, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel." (Evanghelia dupa Luca)

Increderea te ucide sau te elibereaza!  [...] este singurul om pe care l am întâlnit – şi singurul pe care îl vei întâlni – care poate da un răspuns la cele trei mari întrebări.            — Există numai trei mari întrebări? l am întrebat eu, neputând să mă abţin să nu fiu sarcastic.            — Da, îmi răspunse el calm. De unde venim? De ce ne aflăm aici? Încotro ne îndreptăm? Acestea sunt cele trei mari întrebări. [...] Am cheltuit o avere – câteva averi – căutându i pe aceşti cunoscuţi profeţi, clarvăzători şi oameni de ştiinţă. Niciunul dintre ei nu mi a dat răspunsul la cele trei mari întrebări. Apoi l am întâlnit pe Khaderbhai. El mi a răspuns la întrebări.  — Didier, arăţi rău de tot, am observat eu când Kumar se îndepărtase să ne pregătească ceaiurile. Bănuiesc că suferi din dragoste.            Îmi rânji drept răspuns, scuturându şi cârlionţii negri şi ridicând palmele.   ...