Povesti cu talc

 Solomon şi randunica Cand puterea este indeplinită cu bunăvoinţă şi inteligenţă — ceea ce se intamplă rar —, duce la armonia lumii,pătrunzandu-i tainele. In palatul regelui Solomon, un randunel tot inghesuia o randunică, care incerca să scape. Randunelul a strigat: — Cum de mi te impotriveşti ? Nu ştii oare că, dac-aş vrea, aş putea dărama cupola templului ? Chiar peste Solomon ? Solomon, care ştia limba păsărilor, l-a chemat pe randunel şi l-a intrebat cu destulă asprime: — Cum ai putut spune o asemenea prostie ? De ce ? Ce te-a impins să rosteşti asemenea vorbe ? — Nu trebuie să te iei după vorbele indrăgostiţilor, a răspuns pasărea. — Ai dreptate, a spus Solomon zambind. Şi i-a dat drumul să zboare. Apa raiului O altă poveste arabă, asemănătoare, spune ca un beduin slab şi sărman, pe nume Harith, trăia in pustiu de cand se ştia. Umbla de colo colo, insoţit de nevasta lui Nafisa. Iarbă uscată pentru cămilă, insecte, din cand in cand un pumn de curmale, cate o gură de lapte: o vi...

 Exemplul - Tată, cum începe un război? întrebă Andrea, impresionat de ceea ce văzuse la telejurnal. - Vezi tu, puiule, cam aşa stau lucrurile: dacă, de pildă, între Statele Unite şi Anglia apare o serioasă neînţelegere într-o anumită chestiune... Mama îl întrerupse: - Nu vorbi prostii. Intre Anglia şi America nu sunt nicicând conflicte! - Dar ce importanţă are? Dădeam doar un exemplu.  - Numai aşa poţi să-i impui copilului capul cu tot soiul de prostii!  - Măcar eu îi umplu capul cu ceva, în vreme ce după tine ar putea să rămână gol.  - Hai, nu mai spune... Nu-ţi dai seama că eşti ridicol? Andrea interveni atunci: - Vă mulţumesc, am priceput...

Despre bine şi rău. Un bătrân înţelept, tăietor de lemne, trăia la graniţa cu Mongolia. Într-o zi, calul său preferat, o frumoasă iapa albă, sari gardul şi trecuse în mâinile duşmanului. Prietenii au venit să-l consoleze: – Ne pare rău de calul tău…ce veste rea.  Bătrânul le spuse: – De unde ştiţi că e o veste rea? S-ar putea să fie o veste bună. După o saptamna, în timp ce omul privea pe fereastră, a văzut ca iapa să, se întoarce alături de un armăsar alb. Prietenii îi erau entuziasmaţi de astă dată: – Ce cal frumos, ce veste bună! Răspunsul bătrânului i-a şocat iarăşi: – De unde ştiţi că e o veste bună?! S-ar putea să fie o veste rea. A doua zi, singurul copil pe care-l avea, a încălecat frumosul armăsar. Acesta l-a aruncat jos, a căzut rău şi şi-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii săi. Plini de compasiune i-au spus: – Ne pare tare rău, ce veste rea. Bătrânul, intru înţelepciunea lui, zise iarăşi: – De unde ştiţi că e o veste rea? S-ar putea să fie o veste bună. ...

 Cele doua jumatati ale vietii Un muezin , mândru de vasul sau, si-a invitat maestrul intr-o excursie pe Marea Caspica. Maestrul, odihnindu-se sub bolta, l-a intrebat pe muezin; "Ce fel de vreme vom avea astazi? ". Muezinul a verificat directia vântului, a privit catre soare, a ridicat din sprânceana si a raspuns : "Daca ma intrebi pe mine, vom avea furtuna." Ingrozit de replica sa, maestrul a facut o grimasa si a spus critic: "Muezinule, nu ai invatat gramatica? Nu se spune "vom avea", ci "va fi" ." Muezinul a raspuns la mustrarea sa doar cu o ridicare din umeri. "Ce-mi pasa mie de gramatica? " a spus el. Maestrul i-a raspuns cu duh : "Nu stii gramatica. Aceasta inseamna ca jumatate din viata ta s-a dus pe apa sâmbetei." Exact cum a prezis muezinul, nori negri au aparut la orizont, un vânt puternic biciuia valurile, iar vasul a inceput sa se invârta ca o coaja de nuca. Un munte de apa s-a revarsat asupra vasului. At...

 Intr-o noapte de vara, membrii unei familii au dormit in gradina din fata casei lor. Cu neplacere, mama a vazut ca fiul sau si sotia acestuia (pe care nu o suporta) s-au cuibarit unul in bratele celuilalt. Incapabila sa suporte acest lucru, ea i-a trezit si s-a plâns, "Cum puteti dormi atât de apropiati unul de altul pe caldura asta? Este nesanatos si periculos. In alt colt al gradinii, dormea fiica sa si ginerele sau, pe care il adora. Dormeau departe unul de altul, la cel putin un picior distanta intre ei. Mama i-a trezit usor spunând: "Dragii mei, cum puteti dormi atât de departe unul de altul, când este un frig ca acesta? De ce nu va incalziti unul pe altul?" Nora sa a auzit acestea. Ea s-a ridicat in capul oaselor si cu voce tare a pronuntat urmatoarele cuvinte, ca pe o rugaciune: "Ce milostiv este Dumnezeul nostru. O singura gradina si o vreme asa de schimbatoare!" 

 Un pustnic de lângă cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. Însă el se gândea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, că văd că la cei răi le merge bine, iar cei buni au necazuri si scârbe. Cum, Doamne, de îngădui Tu asa cu bunătatea Ta cea fără de margini?" Apoi si-a zis: "Am să mă rog lui Dumnezeu, să-mi arate cum sunt judecătile Lui". Că sunt unii oameni care judecă împotriva proniei, a purtării de grijă a lui Dumnezeu: Cutare este rău, este păcătos, si-le merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt răi, femeia este bolnavă, iar el scapă de un necaz si dă peste altul. Unul este rău si trăieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roagă lui Dumnezeu, posteste si numai de scârbe dă, iar altu-i rău, înjură, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, căci calea celor răi sporeste si calea celor drepti totdeauna este în necaz? Si din ziua aceea a început să ...

 Din care se vede cat de multe sunt piedicile din calea gandirii Trebuie să ne sculăm devreme ? Indată ce inţelepciunea populară aduce in faţa noastră un şir de intamplări uimitoare, ne intalnim neapărat şi cu Nastratin Hogea, care este nelipsit in asemenea imprejurări. Viaţa este pentru el o ciudăţenie plină de miez, căreia trebuie neapărat să i te supui. Astfel, intr-o zi, pe cand era copil, tatăl său i-a spus: — Ar trebui să te scoli devreme, băiete. — De ce, tată ? — Pentru că este un obicei sănătos. Odată, cand m-am sculat devreme, am găsit pe drum o pungă cu galbeni. — Dar poate că o pierduse cineva in ajun! — Nu, nici vorbă, a zis tatăl. In ajun nu era acolo. Aş fi văzut-o cand veneam spre casă. — Atunci, a spus Nastratin, cel care şi-a pierdut banii s-a sculat mai devreme decat tine. După cum vezi, obiceiul nu e bun pentru toată lumea.

Două poveşti cu crocodili Cele două poveşti africane care urmează şi care sunt foarte asemănătoare par să trimită, dacă vorbim desprejustiţie, la un soi de lege a firii care, pe scurt, sună cam aşa: ia ce-ţi vine la indemană să apuci. Prima vine din tradiţia manding. Un crocodil stătea pe malul unui rau, ţinand un copil intre fălci. Copilul se zbătea şi striga: — Da-mi drumul! Nu uita că i-am arătat drumul spre rau fiului tău, care se rătăcise in pădure! Lasă-rnă să mă intorc inapoi in sat, la ai mei! — Degeaba strigi şi te zbaţi, răspundea crocodilul printre dinţi. N-am prea des prilejul să ronţăi un pui de om. Te-am prins, nu-ţi mai dau drumul. A apărut deodată un iepure, care auzise cearta şi a spus că va face dreptate. Copilul şi crocodilul s-au invoit. Copilul a grăit astfel: — Eram in pădure şi păzeam caprele, cand l-am intalnit pe fiul crocodilului, care se rătăcise. L-am Juat şi l-am adus pană la rau. Dar făţarnicul lui de tată, pe care-l vezi aici, m-a rugat să mă apropii şi s...

 Norul de ploaie şi duna de nisip Un foarte tânăr norişor de ploaie (şi este lucru ştiut că viaţa norilor este în genere scurtă şi agitată) descindea pentru prima oară din ceruri împreună cu un şir de nori denşi şi cu înfăţişarea ciudată. Pe când treceau deasupra uriaşului deşert al Saharei, ceilalţi nori, cu mai multă experienţă, îl zoriră: -Hai iute, dacă te opreşti aici, eşti pierdut! Norişorul nostru era însă curios din fire, aşa cum sunt toţi tinerii, şi se lăsă să lunece spre capătul şirului de nori, care acum semăna cu o cireada de vite bune de înjugat. -Dar ce faci? Mişcă-te odată! Şuieră dinapoia lui vântul. Însă norişorul nostru zărise dunele de de nisip auriu şi acesta era un spectacol fascinant. Plutea încetişor. Dunele îi păreau nişte nori de aur mângâiaţi de vânt. O dună chiar îi surâse, zicându-i: - Salutare! Era o dună de nisip tare drăgălaşă, abia alcătuită de vântul care îi răscolea coama strălucitoare.  Salutare! Pe mine mă cheamă Ola, se prezentă norişorul....

 Cica odata, intr-un tunel erau patru insi. Primul dintre ei, pesimist spune: - Vai, dar ce intuneric e aici... Nu avem cum sa iesim de aici... E ingrozitor... si nici nu vedem pe unde mergem... Mai iesim noi de aici?! Al doilea, optimist spune: - Nu te impacienta prietene, uite... undeva se vede luminita de la capatul tunelului. Mai avem pana la ea, dar pe masura ce ne vom apropia de ea, ea va creste. Vom iesi la lumina, fara discutie! Al treilea, realist spune: - Dragii mei, luminita de la capatul tunelului, nu e lumina zilei, sunt farurile trenului care se apropie, si din pacate vine repede inspre noi. Al patrulea, pragmatic spune: - Ca sa scapam, aruncati-va toti rucsacele, si asezati-va intre sine, ca sa treaca trenul si sa scapam vii de aici.

 Amenintarea Magarul muezinului a fost furat. Plin de furie, el a alergat la bazar si a strigat cu voce tare, "Acela care mi-a furat magarul ar trebui sa-l aduca inapoi imediat." Cu fata rosie de furie si cu venele umflate la gât, el a continuat sa strige, "Daca nu-mi primesc magarul inapoi imediat, am sa fac ceva ce n-ar trebui sa fac." Oamenii stateau in jurul sau, vizibil inspaimântati de toate acestea, dar brusc - nimeni nu stie cine l-a adus - magarul statea acolo. Multimea s-a imprastiat. Toti erau multumiti ca problema a fost rezolvata atât de usor. Dar un batrân s-a intors catre muezin si l-a intrebat, "Spune-mi, ce ai fi facut si nu ar fi trebuit sa faci, daca nu ti-ai fi primit magarul inapoi?" Muezinul a intrebat: "Ce as fi facut? As fi cumparat alt magar si voi trebuia sa-mi spuneti daca era un lucru intelept sa fac acest lucru, cu putinii bani pe care ii aveam in buzunar." Prima parte a acestei povesti incurajeaza identificarea. Prin...

 Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor săi:  -De ce tipa oamenii, cand sunt suparati?  -Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.  -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreaba din nou inteleptul.  -Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incearca un alt discipol.  Maestrul intreaba din nou:  -Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai încet, cu voce joasa?  Niciunul dintre rsspunsurile primite, nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lămuri:  -Stiţi de ce ţipăm unul la altul, când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă de...

O mamă specială V-aţi întrebat vreodată cum sunt alese mamele care urmează să aibă copii handicapaţi? Eu îmi închipui că Dumnezeu îi instruieşte pe îngeri în acest sens; aceştia înscriu tot ceea ce le spune într-un registru uriaş. - Armstrong, Beth, băiat. Sfânt protector - Matei. Foerst, Marjorie, fată. Sfântă protectoare - Cecilia. Rutlege, Carrie, gemeni. Sfânt protector... să zicem Gerald. El este obişnuit cu o credinţă slabă. în fine, El rosteşte către alt înger un nume şi surâde: - Acesteia să-i dăm un copil handicapat, îngerul se miră. - De ce tocmai ei, Doamne? Este atât de fericită. - Exact, răspunde Dumnezeu zâmbind. Aş putea oare să dau un copil handicapat unei femei căreia îi este străină bucuria? Aceasta ar fi o cruzime. - Dar are destulă răbdare, oare? întreabă îngerul. - Nu vreau să aibă prea multă răbdare, pentru că altminteri s-ar cufunda într-un ocean de tristeţe şi ar începe să se autocompătimească. Odată ce va trece peste şoc şi resentimente, cu siguranţă o va scoat...

 Un barbat a fost lovit de o boala serioasa si se pare ca moartea sa era aproape.Din teama, sotia sa a chemat un hakim, doctorul de la oras.Hakimul l-a consultat mai mult de patru ore, i-a verificat pulsul, si-a pus capul pe pieptul barbatului, l-a intors pe burta si apoi pe partea cealalta, l-a ridicat in picioare si apoi l-a asezat in sezut, i-a deschis ochii, s-a uitat in gura sa si apoi a spus cu convingere, "Draga femeie, din pacate am vesti triste pentru tine; sotul tau este mort de doua zile." in acest moment, barbatul bolnav s-a ridicat in capul oaselor, si a scâncit speriat, "Nu draga mea, sunt inca viu." Sotia l-a plesnit peste cap si a replicat furioasa, "Liniste!Hakimul, un doctor, este un expert.El trebuie sa stie." Pacientul are potential pentru boala si pentru sanatate.Terapeutul preia functia de a regla boala si sanatatea pacientului.El poate influenta receptivitatea pacientului pentru boala, dar poate de asemenea mobiliza si stabiliza pote...

 Doi Prieteni Cu mult timp în urmă, în China trăiau doi prieteni. Unul cânta foarte bine la harpă. Celălalt era foarte talentat în foarte rara artă de a asculta. Când primul cânta cu instrumentul sau cu vocea despre un munte, cel de-al doilea spunea: „Văd muntele de parcă l-aş avea în faţa ochilor.” Când primul cânta despre un râu, cel care asculta izbucnea: „Aud apa curgând printre pietre!” Dar într-o zi nefastă, cel care asculta se îmbolnăvi şi muri. Prietenul său tăie corzile harpei şi nu mai cântă niciodată. Existăm într-adevăr dacă cineva ne ascultă. Darul cel mai mare pe care-l putem face unei persoane este să o ascultăm „ cu adevărat”.

 Un tata chinuit i-a dat fiului sau acest sfat: "O, fiul meu, intotdeauna sa te feresti de proverbul <<Fiecare floare miroase diferit>>, si renunta la tentatia de a te lasa prins in mrejele femeii." Fiul i-a dat de gândit spunând:"Tatal meu, tu nu ai vazut fata paradisiaca a acestor femei, ochii tai nu s-au afundat in intunecimea parului lor, iar privirea ta nu sa bucurat de semnul de pe barbia lor, nu ai stat intr-un colt pierdut, in timp ce te imbatai cu iubire, zguduit de vise furtunoase." Tatal a raspuns, "Dragul meu fiu, tu nu ai vazut o masa fara pâine si mâncare.Nu ai cunoscut cruzimea femeii, tipetele copiilor, nu ai stat intr-un colt pierdut, in mijlocul datoriilor, asteptând sosirea multor musafiri neanuntati."  Din acest dialog putem presupune ca tatal si fiul sunt foarte apropiati unul de altul. Simtim acest lucru, in ciuda diferentei dintre punctele lor de vedere, care sunt puncte de contact intre ei. Nimeni nu se poate astepta sa ...