Povesti cu talc

 Un professor a aruncat intr-o sala de clasa, baloane cu numele copiilor scrise pe ele si le-a cerut sa-si gaseasca fiecare balonul cu propriul nume. S-a iscat o harmalaie si niciun elev nu a reusit, in cele 2 minute oferite, sa-si gaseasca balonul. Profesorul le-a cerut atunci elevilor sa ia primul balon pe care-l gasesc sis a-l dea colegului al carui nume este scris pe el. In cele 2 minut acordate, fiecare gasise propriul balon. Profesorul le-a spus elevilor: -   Aceste baloane sunt precum fericirea. Nu o vom gasi niciodata in timp util daca fiecare si-o cauta pe a lui. Dar… daca ne pasa si de fericirea celorlalti, o vom gasi si pe a noastra.

Bucuresti, in tramvaiul 32, acum multi ani... In partea din fata. Pe scaunele rezervate persoanelor cu dizabilitati, etc., era asezata o tanara de aproximativ 20 si ceva de ani, si-n fata ei o dna mai in varsta. In spatele lor inca doua doamne, intre doua varste, pe scaun. Langa ele o femeie  mai la varsta a treia. Tramvaiul plin. La un moment dat urca o doamna pe la 30-40 de ani asa, cu un copil cam pe la 5 anisori. Copilul incepe sa tipe ca el vrea sa stea jos. Ma-sa nimic, nici sa-i zica sa taca, nici sa-i zica sa aiba rabdare, nimic, nimic...zero... Femeia in varsta care statea in picioare, cu intentii bune, incepe sa-i spuna tinerei sa-i dea locul copilului... Tanara, incepe un "show" de zile mari, cu batrana... Ca ea nu da locul nimanui, ca ea chema politia, ca ... ce-i nesimtirea asta, ca sa-si vada baba de ale ei, si ca ea nu se scoala de pe scaun. In tot acest timp, copilul tot vocifera ca vrea locul, dar maica-sa era zen... nu zicea absolut nimic, nici ca vrea sa st...