2026-04-27 Poveste cu talc 98 (romaneasca)

 Un domn, imbracat mai fistichiu, cu castile in urechi, traverseaza fix prin fata tramvaiului 10 din Bucuresti, intrand in statie. Totul ok, doar ca dupa ce ajunge pe refugiu... se apleca pe linia de tramvai sa ia un muc de tigara... Tramvaiul pune frana brusca, rearanjand pasagerii ca pe cartofi... Prin parbriz se vede vatmanul care sigur nu-i zicea de bine celui pe care abia ce a evitat sa-l omoare. Domnul cu pricina, pare ca nu realizeaza ca a fost la 2 secunde de ajunge la strabunii lui... In fine, tramvaiul mai merge 10 metri si se opreste caci este statie. Urc in tramvai... Un domn, suparat nevoie mare se duce la vatman, si-l admonesteaza, ca uite din cauza franei era sa se loveasca la cap... si incepe cu din astea romanesti: unde ai facut domnule scoala de soferi, si tot felul de alte cuvinte “faine”. Vatmanul il ignora, si pana la urma se intoarce la locul lui, bodoganind vatmanul in continuare. Intre timp lumea urca in tramvai, urca  si domnul care era cat pe ce sa fie omorat. Nenea din tramvai continua sa bodoganeasca... Un alt domn, il mananca in “windows” si incearca sa-i explice celui care bogodanea, ca vatmanul tocmai a evitat un accident cu morti, si ca viata e mai importanta decat o lovitura din cauza franei. Dar ti-ai gasit? Fiecare o tinea pe a lui, si cumva lucrurile se finalizeaza cu: ce ma intareseaza pe mine viata lu’ ala, eu era sa ma lovesc. E mai importanta siguranta pasagerilor samd.... Ce e de remarcat e ca...domnul care era cat pe ce sa mearga la strabunii lui, asista la scena.... aparent impasibil... Ei nu chiar, ca incepe si asta sa zica: ei si ce daca muream? As fi vrut eu sa mor dar n-am eu norocul acesta, injurandu-i atat pe cel suparat ca era se loveasca la cap si care l-a bodoganit si pe vatman, cat si pe domnul care intr-un fel ii luase chiar lui apararea...

No comment.