2026-05-23 Poveste cu talc 102 (occidentala)

Într-o pădure deasă trăia un brad tânăr, verde și înalt, dar care nu era mulțumit cu ceea ce era. În fiecare zi își ridica crengile spre cer și ofta:

– Aș vrea să fiu un stejar mare și puternic, să aibă toți umbră sub mine și să mă admire!

Un stejar bătrân, de alături, l-a auzit și i-a spus:

– Fiecare copac are rostul lui. Nu e nevoie să fii altceva decât ceea ce ești.

Dar bradul nu asculta. Se străduia în fiecare zi să își lărgească crengile, să își îngroașe trunchiul, imitând stejarul. În timp, a obosit, crengile i-au slăbit, iar frunzele i-au căzut devreme, înainte de iarnă.

Tocmai atunci, o familie de păsări căuta un adăpost. Stejarul era prea bătrân și gol, dar bradul – chiar și obosit – avea ramuri dese și calde.

– Aici e perfect! – au ciripit păsările. – Ești exact ceea ce aveam nevoie!

Bradul a zâmbit, înțelegând în sfârșit cuvintele stejarului.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2025-06-09 Povesti cu talc 78 (orientale)

2024-08-08 Poveste cu talc 44 (orientala)

2025-12-03 Povesti cu talc 87 (orientale)