2025-03-29 Poveste cu talc 72 (orientala)

 Pretul cuvenit

Cânde regele Anoschirwan a calatorit prin tinutul sau, cu oamenii sai, el a venit intr-o zona pustie in munti unde nu exista, nici macar o coliba de pastor amarâta. Bucatarul regelui s-a lamentat, "Nobile sultan! Sunt aici sa-ti satisfac gusturile. Dar in bucataria noastra nu mai avem nici macar un strop de sare. Si fara sare, gustul mâncarii va fi ingrozitor. Nobile sultan, ce ar trebui sa fac?"  Anoschirwan a replicat, "intoarce-te in cel mai apropiat oras. Acolo vei gasi un comerciant care va avea sare de vânzare. Dar fii atent sa platesti pretul care se cuvine si sa nu dai mai mult decât face." "Nobile sultan", a raspuns bucatarul ,"in buzunar ai mai multi bani decât oricine altcineva din lume. Ce diferenta ar fi daca ai plati un pic mai mult pentru sare. Nu ar conta prea mult." Regele s-a uitat la el serios si a raspuns, "Sunt exact  lucrurile marunte care se transforma in injustitiile lumii. Lucrurile marunte sunt ca picaturile de apa care umplu un intreg lac. Marile injustitii ale lumii incep de la lucruri minore. Asa ca mergi si cumpara sare la un pret obisnuit." 

Comentarii:

Majoritatea povestilor pot fi interpretate in mai multe feluri, iar povestile orientale prin excelenta. Nu mai zic de pildele lui Hristos, care in forma Sa umana a fost tot oriental.

Pe de o parte se poate interpreta in sensul ultimei fraze a povestii, dar unii ar putea interpreta ca regele era un zgarciob, iar bucatarul era cu dare de mana pentru ca nu dadea de la el samd.

Dar daca de fapt povestea vrea sa ne spuna si una si alta? Graul si neghina cresc impreuna... nu-i asa? sau cum zicea in povestea "Prietenul credincios": Orice poveste cu talc, e cutit cu doua taisuri". 


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

2025-06-09 Povesti cu talc 78 (orientale)

 Va prezint mai jos cateva fragmente din Shantaram. Fragmentele au subiecte diferite. Sper insa, sa va placa… si sa va dea de gandit, pe diversele teme pe care le abordeaza. Oare cum se împietreşte inima unui om? [...] Plus că mai învăţasem, pe calea ce mai dură, că uneori, chiar şi când avem cele mai pure intenţii, facem ca lucrurile să se înrăutăţească la maxim prin efortul nostru total de a le face să se îmbunătăţească la maxim. Dacă m aş fi întors cu o armă şi aş fi pus capăt negoţului cu sclavi din acel loc, în acel încârligat labirint de beton, fenomenul ar fi izbucnit cu siguranţă apoi în altă parte. Străin pe cât eram, dar atâta lucru îl înţelesesem. N aveam nicio şansă să opresc ceea ce se întâmplă, şi ştiam asta foarte bine. Dar ceea ce nu ştiam pe atunci şi m a tulburat vreme îndelungată după acea Zi a Sclavilor era cum de eu mă pot afla acolo uitându mă la acei copii fără să fiu strivit de acest lucru. Mi am dat seama în timp ca o parte din răspuns se afla în închisoare...
Citiți mai multe

2024-08-08 Poveste cu talc 44 (orientala)

 A fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea si el tare mult. Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il imbie: -Vino sa te joci cu mine! Baietelul ii raspunse: – Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar! – Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii. Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros. Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era tare trist, caci ii era dor de copil. Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie: -Vino sa te joci cu mine! – N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. ...
Citiți mai multe

2024-09-03 Povesti cu talc 60 (orientale)

Increderea te ucide sau te elibereaza!  [...] este singurul om pe care l am întâlnit – şi singurul pe care îl vei întâlni – care poate da un răspuns la cele trei mari întrebări.            — Există numai trei mari întrebări? l am întrebat eu, neputând să mă abţin să nu fiu sarcastic.            — Da, îmi răspunse el calm. De unde venim? De ce ne aflăm aici? Încotro ne îndreptăm? Acestea sunt cele trei mari întrebări. [...] Am cheltuit o avere – câteva averi – căutându i pe aceşti cunoscuţi profeţi, clarvăzători şi oameni de ştiinţă. Niciunul dintre ei nu mi a dat răspunsul la cele trei mari întrebări. Apoi l am întâlnit pe Khaderbhai. El mi a răspuns la întrebări.  — Didier, arăţi rău de tot, am observat eu când Kumar se îndepărtase să ne pregătească ceaiurile. Bănuiesc că suferi din dragoste.            Îmi rânji drept răspuns, scuturându şi cârlionţii negri şi ridicând palmele.   ...
Citiți mai multe