2024-07-11 Poveste cu talc 26 (occidentala)

O mamă specială

V-aţi întrebat vreodată cum sunt alese mamele care urmează să aibă copii handicapaţi? Eu îmi închipui că Dumnezeu îi instruieşte pe îngeri în acest sens; aceştia înscriu tot ceea ce le spune într-un registru uriaş.
- Armstrong, Beth, băiat. Sfânt protector - Matei. Foerst, Marjorie, fată. Sfântă protectoare - Cecilia. Rutlege, Carrie, gemeni. Sfânt protector... să zicem Gerald. El este obişnuit cu o credinţă slabă.
în fine, El rosteşte către alt înger un nume şi surâde:
- Acesteia să-i dăm un copil handicapat, îngerul se miră.
- De ce tocmai ei, Doamne? Este atât de fericită.
- Exact, răspunde Dumnezeu zâmbind. Aş putea oare să dau un copil handicapat unei femei căreia îi este străină bucuria? Aceasta ar fi o cruzime.
- Dar are destulă răbdare, oare? întreabă îngerul.
- Nu vreau să aibă prea multă răbdare, pentru că altminteri s-ar cufunda într-un ocean de tristeţe şi ar începe să se autocompătimească. Odată ce va trece peste şoc şi resentimente, cu siguranţă o va scoate la liman.
- Dar, Doamne, mă tem că femeia aceea nici măcar nu crede în Tine.
Dumnezeu surâse:
- Nu are importanţă. Am eu grijă de asta. Femeia aceea este potrivită. Are egoismul necesar.
îngerului i se tăie răsuflarea.
- Egoism? Păi este acesta o virtute? 
- Dacă nu va fi în stare să se îndepărteze uneori de copilul său, nu va putea supravieţui. Da, aceasta este femeia pe care o voi binecuvânta cu un copil mai puţin desăvârşit. Ea încă nu-şi dă seama de aceasta, dar va fi de invidiat. Nu va avea nici o siguranţă. Nu va considera că un simplu pas este lucru de nimic. Atunci când copilaşul va spune pentru prima dată „mamă”, va fi martoră a unui miracol şi va şti acest lucru. Atunci când va vorbi fiului său orb despre un copac sau un apus de soare, ea va privi creaţia aşa cum puţini ştiu să o facă. Am să-i dau darul de a vedea clar lucrurile pe care doar Eu le văd - necunoaşterea, cruzimea, prejudecata - şi acela de a se ridica asupra a toate acestea. Ea nu va fi niciodată singură. Eu îi voi sta alături în fiecare clipă şi zi a vieţii sale, pentru că ea va face ceea ce aş face Eu însumi şi cum aş face-o Eu.
- Şi cine va fi sfântul protector? Întrebă îngerul.
Dumnezeu surâse:
- Îi va fi de ajuns o oglindă.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

2025-06-09 Povesti cu talc 78 (orientale)

 Va prezint mai jos cateva fragmente din Shantaram. Fragmentele au subiecte diferite. Sper insa, sa va placa… si sa va dea de gandit, pe diversele teme pe care le abordeaza. Oare cum se împietreşte inima unui om? [...] Plus că mai învăţasem, pe calea ce mai dură, că uneori, chiar şi când avem cele mai pure intenţii, facem ca lucrurile să se înrăutăţească la maxim prin efortul nostru total de a le face să se îmbunătăţească la maxim. Dacă m aş fi întors cu o armă şi aş fi pus capăt negoţului cu sclavi din acel loc, în acel încârligat labirint de beton, fenomenul ar fi izbucnit cu siguranţă apoi în altă parte. Străin pe cât eram, dar atâta lucru îl înţelesesem. N aveam nicio şansă să opresc ceea ce se întâmplă, şi ştiam asta foarte bine. Dar ceea ce nu ştiam pe atunci şi m a tulburat vreme îndelungată după acea Zi a Sclavilor era cum de eu mă pot afla acolo uitându mă la acei copii fără să fiu strivit de acest lucru. Mi am dat seama în timp ca o parte din răspuns se afla în închisoare...
Citiți mai multe

2024-08-08 Poveste cu talc 44 (orientala)

 A fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea si el tare mult. Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il imbie: -Vino sa te joci cu mine! Baietelul ii raspunse: – Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar! – Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii. Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros. Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era tare trist, caci ii era dor de copil. Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie: -Vino sa te joci cu mine! – N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. ...
Citiți mai multe

2024-09-03 Povesti cu talc 60 (orientale)

Increderea te ucide sau te elibereaza!  [...] este singurul om pe care l am întâlnit – şi singurul pe care îl vei întâlni – care poate da un răspuns la cele trei mari întrebări.            — Există numai trei mari întrebări? l am întrebat eu, neputând să mă abţin să nu fiu sarcastic.            — Da, îmi răspunse el calm. De unde venim? De ce ne aflăm aici? Încotro ne îndreptăm? Acestea sunt cele trei mari întrebări. [...] Am cheltuit o avere – câteva averi – căutându i pe aceşti cunoscuţi profeţi, clarvăzători şi oameni de ştiinţă. Niciunul dintre ei nu mi a dat răspunsul la cele trei mari întrebări. Apoi l am întâlnit pe Khaderbhai. El mi a răspuns la întrebări.  — Didier, arăţi rău de tot, am observat eu când Kumar se îndepărtase să ne pregătească ceaiurile. Bănuiesc că suferi din dragoste.            Îmi rânji drept răspuns, scuturându şi cârlionţii negri şi ridicând palmele.   ...
Citiți mai multe