2024-08-22 Poveste cu talc 55 (orientala)

 Copilul minune

Intr-o zi, pe cand se plimba ca de obicei, Confucius a zărit un copil care construia o cetate din lut şi pietricele, chiar in mijlocul drumului.

Confucius a poruncit vizitiului să oprească şi l-a intrebat pe copil:

— De ce nu te dai la o parte ?

— Am invăţat, a răspuns copilul cu indrăzneală, că trăsurile ocolesc oraşele şi că oraşele nu se feresc de trăsuri.

Cuprins de uimire, Confucius s-a dat jos, s-a apropiat de copil şi l-a intrebat:

— Cum se face că eşti atat de inţelept, la o varstă atat de fragedă ?

Copilul a răspuns:

— La trei zile după naştere, copilul poate face deosebirea intre mamă şi tată. La trei zile după ce s-a născut, iepurele aleargă pe camp. La trei zile după ce s-a născut, peştele inoată in apele raului. Aşa e firesc. Asta nu este inţelepciune.

— Cum te cheamă ? Unde stai ?

— Nu am nici un nume şi stau in casa vantului, a răspuns copilul.

— Să facem impreună caţiva paşi. Vrei ?

— La mine acasă, a spus copilul (care nu se sfia să mintă), mă aşteaptă un tată bătran pe care trebuie să-l ajut, o Mama pe care trebuie s-o hrănesc, un frate mai mare de care trebuie să ascult şi un frate mai mic pe care trebuie să-l ocrotesc şi să-l cresc. Cand să mai am vreme să mă plimb cu tine ?

— Cred că eşti cu totul deosebit, i-a spus Confucius. Tu şi cu mine am putea indrepta lumea. Vrei ?

— De ce să indreptăm lumea? Dacă am netezi munţii, păsările n-ar mai avea sălaş. Dacă am seca raurile şi lacurile şi le-am astupa, peştii n-ar mai avea unde să se adăpostească. Dacă am alunga domnitorii, poporul ar incerca la nesfarşit să desluşească ce este bine şi ce este rău. Lumea este atat de mare. Cum s-o indreptăm ?

Au mai stat aşa de vorbă multă vreme. Confucius i-a pus copilului o seamă de intrebări, la care a căpătat răspunsuri care de care mai neaşteptate. La randul său, copilul l-a intrebat:

— Cate stele sunt pe cer ?

— Nu pot vorbi decat despre lucruri pe care le văd in faţa ochilor, a spus Confucius.

— Spune-mi atunci, cate fire de păr ai in sprancene ? Confucius a zambit şi a tăcut. Le-a spus pe urmă celor care il insoţeau:

— Tinerii sunt de temut. Noile generaţii vor fi poate la fel de bune ca acelea dinainte.

După alte tradiţii, s-ar fi urcat in trăsură mormăind:

— Copiii precoce nu vor fi buni de nimic atunci cand vor fi mari.