2025-07-01 Poveste cu talc 79 (romaneasca)

Mi-a povestit cineva urmatoarea intamplare:

Persoana care mi-a povestit e ghid turistic... Si avea o excursie in China. La aeroport, la Otopeni, s-a intalnit cu grupul pe care-l avea "in grija". A observat si un batran care nu era imbracat prea bine, si care avea o valiza de lemn.
Si-a zis in sinea ei ca cel mai probabil batranelul este o persoana excentrica si ca a mai vazut destule in viata ei de ghid...

A facut cunostiinta cu fiecare, si a inceput sa le ceara bacsisul care este evident ceva obligatoriu in aproape toate excursiile dar mai ales in zonele orientale... A dat toata lumea, mai putin batranul de care v-am povestit, care i-a spus ca el nu are bani de bacsis...

Ghidei nu i-a convenit, dar a luat situatia ca atare si... si-a zis ca o sa rezolve ea problema asta pana la urma... Si ca sa anticipez putin povestea, pana la urma s-a facut cheta si a dat toata lumea bani pentru batran...

Bun... au ajuns ei in China, s-au dus pe la diverse obiective, dar batranul nostru, era impasibil la tot ce a vazut pe acolo. Nu-si lua nimic ca suveniruri... Ciudat pe scurt...

Excursia continua si pe la marele zid chinezesc. Vazandu-l in varsta, ghida i-a sugerat batranului sa ... nu se mai urce, ca-i era frica sa nu pateasca ceva, gen - Doamne fereste! - sa moara pe acolo, ori sa faca vreo criza cardiaca, etc...

La care batranul ii zice: Eu pentru zidul chinezesc am venit! Dupa ce urc, eu pot sa mor, de fapt... as vrea sa mor dupa ce vad zidul chinezesc...

Vorba lui Caragiale: Fatalitate!

Si batranul le-a spus povestea lui: el de fapt era cersetor...

Bref: stiti ce mi-a venit in cap, cand mi-a povestit ghida toate astea? Ca batranul era plin de bani... Ei bine, am presupus evident aiurea.

Revenind: Batranul locuia pe strazi in Brasov; nu stiu daca mai traieste, dar oricum Dumnezeu sa-l aiba in paza!

El lucrase la viata lui la teatru si se ocupase de butaforie... Si la un moment dat intr-o piesa de teatru, era o scena cu marele zid chinezesc si i-a ramas lui in minte ca vrea sa-l vada... odata si odata...

Dupa ce a ajuns la pensie, copii (nu stiu cati avea) i-au cerut sa le treaca casa. Batranul le-a trecut-o, dupa care l-au dat afara in strada.

Bref: nu stiu nimic de sotia lui!

Dupa un numar de ani, copii s-au dat seama ca are si terenuri pe care ar putea sa le valorifice... Au cautat ei prin Brasov pana si-au gasit tatal, si i-au zis sa le treaca si terenurile.

Iar tatal lor (batranul de care va povestesc) le-a zis ca le trece si pe acelea, dar cu o conditie: sa-i plateasca o excursie in China, in care sa vada si marele zid chinezesc, ca pe urma poate sa moara ca oricum nu-l mai intereseaza nimic. Asa si-a dorit el toata viata sa vada zidul chinezesc, si macar atata bucurie sa aiba si el.

Ei bine, copii exact asta au facut, i-au platit excursia, in schimbul terenurilor, l-au adus la Bucuresti la aeroport, si de acolo, nu mai stim nimic despre ei... Cand am zis ca viata bate filmul.... n-am zis degeaba...

Nu ma leg de acesti copii, dar cine are ochi sa vada si sa nu faca asa ceva (ceea ce au facut copii batranului!) niciodata! Caci asa cum parintii nostrii s-au ingrijit de noi, asa si copii au datoria (atentie au datoria, pentru ca a te ingriji de copii sau de parinti, dupa caz, nu e nimic de laudat, ci doar ceva ce suntem datori sa facem) sa se ingrijeaza ca de parintii lor.

Si uite asa a ajuns cersetorul nostru in China... Nu ca ar fi fost plin de bani, asa cum am presupus eu (GRESIT) cand am aflat povestea, ci...

Excursia s-a continuat in Tibet, dupa care s-au intors la aeroportul din Shanghai (parca) pentru a pleca in tara....

Dar... fatalitate!

Batranul nu mai avea decat pasaportul la el.

Ghida il intreaba: daca nu cumva si-a pierdut valiza, sau... daca nu cumva i-a fost furata.
Batranul: ... aaa, astia erau mai saraci ca mine, nu puteam sa... nu le dau ceea ce aveam si eu!

Dupa ce au ajuns in tara, ghida i-a platit bilet de tren pana la Brasov.

Eu am ramas fara cuvinte dupa povestea asta! Voi?

Presupunerea e mama tuturor chixurilor, nu-i asa?