2024-05-28 Poveste cu talc 8 (occidentala)
De la Steindhardt citire:
Generalul A. V.: Să-ţi spun o istorioară. Prietenul meu, inginerul Al. Ştef, avea o femeie de serviciu care era milenistă sau credincioasă sau nu ştiu exact ce, dar în tot cazul şi pentru nimic în lume n-ar fi spus o minciună. O femeie extrem de cinstită. Cînd d-na Ştef. era acasă şi suna la poarta cineva şi ea nu voia să primească (o chinuiau migrenele), ruga slujnica să spună că-i plecată. (Uitai să-ţi spui că locuinţa lor era in mijlocul unei grădini mari.) Credincioasa refuza categoric. Se năşteau situaţii neplăcute şi discuţii. Femeia, că nu minte. D-na Ştef. nu voia să o concedieze, deoarece era onestă şi vrednică. In cele din urmă au căzut la o învoială: femeia de serviciu mergea la poartă după ce stăpîna ei ieşea din casă şi se ducea în grădina din spate. Atunci slujnica era de acord să spună: „Conita nu e în casă. " Nedoritul oaspe nefiind atent la prepoziţie înţelegea acasă, ori credea că femeia de serviciu nu-i tare la gramatică - şi comedia lua sfîrşit. Ei, ia spune, plăcutu-ţi-a?
Comentarii
Trimiteți un comentariu