2024-10-05 Introducere - povesti cu talc

                        Stimate cititor,

Am decis sa scriu (sa adun mai degraba) aici, povesti cu talc.

Acum povestile cu talc sunt cutit cu 2 taisuri. De la Nieztsche citire stim ca nu exista fapte, ci doar interpretari, si... spun asta in conditiile in care eu nu-s admirator a' lu' nenea Nietzsche.

In principiu voi posta aici povesti orientale, povesti occidentale si povesti pentru copii dar care ar trebui sa fie citite mai degraba de adulti.

Si ca sa nu va plictisesc prea mult, o sa dau aici un exemplu de interpretari total diferite ale unei povesti binecunoscute.

Stiti povestea cu lupul la stana? Cu copilul pastor care pastea oile si din plictiseala se duce in sat sa anunte ca lupu' a atacat stana. Si vin satenii sa-l alunge, si cand colo... niciun lup. Si al nostru personaj repeta scena de mai multe ori. Si bineinteles, la un moment dat chiar vine lupul. Satenii nu-l mai cred pe copil, si uite asa se duc oile pe apa sambetei, pardon le omoara lupu'.

Ei acum e acum... cum interpretam povestea?

Pai... sa zicem ca majoritatea interpreteaza ca daca minti mereu, nu vei fi crezut nici cand vei spune adevarul. De bun simt interpretarea.

Altii interpreteaza ca atunci cand minti, faci rau tuturor, nu numai tie.

Insa iata o interpretare la fel de valida din punct de vedere logic, DAR cu o concluzie total opusa celorlalte interpretari: sa nu spui de 2 ori aceeasi minciuna.

De aceea spun ca fiecare poveste cu talc e cutit cu 2 taisuri. 

Din asta putem invata, printre altele ca: orice fapt, intamplare, etc., poate fi interpretata (vazuta cu ochii mintii) in moduri care se exclud reciproc. Si daca e interpretata asa, va fi si aplicata tot asa atunci cand imprejurarile sunt favorabile.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

2025-06-09 Povesti cu talc 78 (orientale)

 Va prezint mai jos cateva fragmente din Shantaram. Fragmentele au subiecte diferite. Sper insa, sa va placa… si sa va dea de gandit, pe diversele teme pe care le abordeaza. Oare cum se împietreşte inima unui om? [...] Plus că mai învăţasem, pe calea ce mai dură, că uneori, chiar şi când avem cele mai pure intenţii, facem ca lucrurile să se înrăutăţească la maxim prin efortul nostru total de a le face să se îmbunătăţească la maxim. Dacă m aş fi întors cu o armă şi aş fi pus capăt negoţului cu sclavi din acel loc, în acel încârligat labirint de beton, fenomenul ar fi izbucnit cu siguranţă apoi în altă parte. Străin pe cât eram, dar atâta lucru îl înţelesesem. N aveam nicio şansă să opresc ceea ce se întâmplă, şi ştiam asta foarte bine. Dar ceea ce nu ştiam pe atunci şi m a tulburat vreme îndelungată după acea Zi a Sclavilor era cum de eu mă pot afla acolo uitându mă la acei copii fără să fiu strivit de acest lucru. Mi am dat seama în timp ca o parte din răspuns se afla în închisoare...
Citiți mai multe

2024-08-08 Poveste cu talc 44 (orientala)

 A fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea si el tare mult. Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il imbie: -Vino sa te joci cu mine! Baietelul ii raspunse: – Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar! – Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii. Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros. Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era tare trist, caci ii era dor de copil. Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie: -Vino sa te joci cu mine! – N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. ...
Citiți mai multe

2024-09-03 Povesti cu talc 60 (orientale)

Increderea te ucide sau te elibereaza!  [...] este singurul om pe care l am întâlnit – şi singurul pe care îl vei întâlni – care poate da un răspuns la cele trei mari întrebări.            — Există numai trei mari întrebări? l am întrebat eu, neputând să mă abţin să nu fiu sarcastic.            — Da, îmi răspunse el calm. De unde venim? De ce ne aflăm aici? Încotro ne îndreptăm? Acestea sunt cele trei mari întrebări. [...] Am cheltuit o avere – câteva averi – căutându i pe aceşti cunoscuţi profeţi, clarvăzători şi oameni de ştiinţă. Niciunul dintre ei nu mi a dat răspunsul la cele trei mari întrebări. Apoi l am întâlnit pe Khaderbhai. El mi a răspuns la întrebări.  — Didier, arăţi rău de tot, am observat eu când Kumar se îndepărtase să ne pregătească ceaiurile. Bănuiesc că suferi din dragoste.            Îmi rânji drept răspuns, scuturându şi cârlionţii negri şi ridicând palmele.   ...
Citiți mai multe