2024-08-01 Poveste cu talc 39 (orientala)

 Dragonul după natură

Atunci cand stareţul unui templu din Myoshin-ji, din Japonia, a dorit să aibă un dragon pictat pe tavanul central, a fost sfătuit să-l caute pe pictorul Tanyu, care ii dădea lecţii de desen chiar impăratului. Se spunea că dragonii zugrăviţi de Tanyu erau de un realism neobişnuit şi oamenii povesteau chiar că un tavan se surpase intr-o zi din pricina mişcării desăvarşite a cozii animalului legendar, pe care o infăţişase artistul.

Stareţul templului s-a dus, aşadar, la locuinţa pictorului, s-a uitat cum lucrează şi a spus:

— E bine, dar aş dori ca pentru templul din Myoshin-ji dragonul să fie pictat după natură.

— Iată un lucru care mă uimeşte, a spus pictorul, pentru că trebuie să-ţi mărturisesc că nu am văzut in viaţa mea un dragon.

— Adevărat?

— Adevărat. Aşa că mă văd nevoit să te refuz.

— Te inţeleg. Ar fi o prostie să-i cerem să picteze un dragon cuiva care n-a văzut niciodată aşa ceva. Dar de cen u incerci să vezi vreunul ?

— Unde oare aş putea vedea un dragon ? a strigat pictorul. Unde aş putea să-i găsesc ?

— Noi, de pildă, avem o mulţime. Vrei să vii să-i vezi ?

— Fireşte, a spus pictorul.

Cei doi au pornit la drum. Ajuns la templu, pictorul a cerut să vadă dragonii. Stareţul s-a uitat prin toate colţurile incăperii şi i-a spus pictorului, care se afla langă el:

— Ia te uită caţi sunt chiar aici. Nu-i vezi ?

— Nu, a spus pictorul. Nu văd nici unul.

— Ce păcat. Trebuie să mai aştepţi puţin, fără indoială. Pictorul a rămas doi ani in templu, unde a practicat cu sarg doctrina zen. Intr-o dimineaţă, tremurand de emoţie, s-a repezit la stareţ şi i-a spus:

— Am văzut un dragon viu! Gata! L-am văzut!

— Eşti sigur?

— Cat se poate de sigur! L-am văzut cum te văd!

— Minunat. Eram convins că ai să-l vezi pană la urmă. Acum spune-mi, te rog, l-ai şi auzit ? Ce părere ai?

Bineinţeles, pictorul nu auzise urletul dragonului. Pentru asta a mai avut nevoie de un an de practică. in sfarşit, putea vedea şi auzi dragonul, ba mai putea zări şi alţi dragoni, pe care uneori ii şi auzea. A pictat, aşadar, pe tavanul central al templului, un dragon care semăna leit cu unul viu.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

2025-06-09 Povesti cu talc 78 (orientale)

 Va prezint mai jos cateva fragmente din Shantaram. Fragmentele au subiecte diferite. Sper insa, sa va placa… si sa va dea de gandit, pe diversele teme pe care le abordeaza. Oare cum se împietreşte inima unui om? [...] Plus că mai învăţasem, pe calea ce mai dură, că uneori, chiar şi când avem cele mai pure intenţii, facem ca lucrurile să se înrăutăţească la maxim prin efortul nostru total de a le face să se îmbunătăţească la maxim. Dacă m aş fi întors cu o armă şi aş fi pus capăt negoţului cu sclavi din acel loc, în acel încârligat labirint de beton, fenomenul ar fi izbucnit cu siguranţă apoi în altă parte. Străin pe cât eram, dar atâta lucru îl înţelesesem. N aveam nicio şansă să opresc ceea ce se întâmplă, şi ştiam asta foarte bine. Dar ceea ce nu ştiam pe atunci şi m a tulburat vreme îndelungată după acea Zi a Sclavilor era cum de eu mă pot afla acolo uitându mă la acei copii fără să fiu strivit de acest lucru. Mi am dat seama în timp ca o parte din răspuns se afla în închisoare...
Citiți mai multe

2024-08-08 Poveste cu talc 44 (orientala)

 A fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea si el tare mult. Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il imbie: -Vino sa te joci cu mine! Baietelul ii raspunse: – Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar! – Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii. Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros. Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era tare trist, caci ii era dor de copil. Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie: -Vino sa te joci cu mine! – N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. ...
Citiți mai multe

2024-09-03 Povesti cu talc 60 (orientale)

Increderea te ucide sau te elibereaza!  [...] este singurul om pe care l am întâlnit – şi singurul pe care îl vei întâlni – care poate da un răspuns la cele trei mari întrebări.            — Există numai trei mari întrebări? l am întrebat eu, neputând să mă abţin să nu fiu sarcastic.            — Da, îmi răspunse el calm. De unde venim? De ce ne aflăm aici? Încotro ne îndreptăm? Acestea sunt cele trei mari întrebări. [...] Am cheltuit o avere – câteva averi – căutându i pe aceşti cunoscuţi profeţi, clarvăzători şi oameni de ştiinţă. Niciunul dintre ei nu mi a dat răspunsul la cele trei mari întrebări. Apoi l am întâlnit pe Khaderbhai. El mi a răspuns la întrebări.  — Didier, arăţi rău de tot, am observat eu când Kumar se îndepărtase să ne pregătească ceaiurile. Bănuiesc că suferi din dragoste.            Îmi rânji drept răspuns, scuturându şi cârlionţii negri şi ridicând palmele.   ...
Citiți mai multe