2025-06-04 Poveste cu talc 76 (occidentala)

Am petrecut o oră în bancă cu tatăl meu, deoarece a trebuit să transfere niște bani. Nu m-am putut rezista și am întrebat...

-        Tată, de ce nu îți activăm internet banking-ul?

-        De ce aș face asta?'' a zis el.

-        Ei bine, atunci nu va trebui să petreci o oră aici pentru lucruri precum transferul. Poți chiar să-ți faci cumpărăturile online. Totul va fi atât de ușor!

Am fost atât de încântat să-l inițiez în lumea internet banking.

El a întrebat:

-        Dacă fac asta, nu va trebui să ies din casă?

-        Da, da! am spus eu. I-am spus cum chiar și alimentele pot fi livrate la ușă acum și cum Amazon livrează totul!

Răspunsul lui m-a lăsat mască.

El a spus:

-        De când am intrat astăzi în această bancă, m-am întâlnit cu patru dintre prietenii mei, am vorbit o vreme cu personalul care mă cunoaște foarte bine până acum. Știi că sunt singur... aceasta este compania de care am nevoie. Îmi place să mă pregătesc și să vin la bancă. Am suficient timp, este interacțiunea fizică pe care mi-o doresc. Acum doi ani m-am îmbolnăvit, proprietarul magazinului de la care cumpăr fructe, a venit să mă vadă și s-a așezat lângă patul meu și a plâns. Când mama ta a căzut cu câteva zile în urmă, în timp ce se plimba dimineața, băcanul nostru local a văzut-o și și-a luat imediat mașina să o ducă în grabă acasă, deoarece știe unde locuiesc. Aș avea aceeși interacțiune „umană” dacă totul ar fi online? De ce aș vrea să-mi fie livrat totul și să să interacționez doar cu computerul meu? Îmi place să cunosc persoana cu care am de-a face și nu doar „vânzătorul”. Ea creează legături, relații.  Amazon livrează și toate acestea?''

Tehnologia nu este viață...

Petrece timp cu oameni... nu cu dispozitive.”

 


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

2025-06-09 Povesti cu talc 78 (orientale)

 Va prezint mai jos cateva fragmente din Shantaram. Fragmentele au subiecte diferite. Sper insa, sa va placa… si sa va dea de gandit, pe diversele teme pe care le abordeaza. Oare cum se împietreşte inima unui om? [...] Plus că mai învăţasem, pe calea ce mai dură, că uneori, chiar şi când avem cele mai pure intenţii, facem ca lucrurile să se înrăutăţească la maxim prin efortul nostru total de a le face să se îmbunătăţească la maxim. Dacă m aş fi întors cu o armă şi aş fi pus capăt negoţului cu sclavi din acel loc, în acel încârligat labirint de beton, fenomenul ar fi izbucnit cu siguranţă apoi în altă parte. Străin pe cât eram, dar atâta lucru îl înţelesesem. N aveam nicio şansă să opresc ceea ce se întâmplă, şi ştiam asta foarte bine. Dar ceea ce nu ştiam pe atunci şi m a tulburat vreme îndelungată după acea Zi a Sclavilor era cum de eu mă pot afla acolo uitându mă la acei copii fără să fiu strivit de acest lucru. Mi am dat seama în timp ca o parte din răspuns se afla în închisoare...
Citiți mai multe

2024-08-08 Poveste cu talc 44 (orientala)

 A fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea si el tare mult. Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il imbie: -Vino sa te joci cu mine! Baietelul ii raspunse: – Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar! – Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii. Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros. Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era tare trist, caci ii era dor de copil. Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie: -Vino sa te joci cu mine! – N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. ...
Citiți mai multe

2024-09-03 Povesti cu talc 60 (orientale)

Increderea te ucide sau te elibereaza!  [...] este singurul om pe care l am întâlnit – şi singurul pe care îl vei întâlni – care poate da un răspuns la cele trei mari întrebări.            — Există numai trei mari întrebări? l am întrebat eu, neputând să mă abţin să nu fiu sarcastic.            — Da, îmi răspunse el calm. De unde venim? De ce ne aflăm aici? Încotro ne îndreptăm? Acestea sunt cele trei mari întrebări. [...] Am cheltuit o avere – câteva averi – căutându i pe aceşti cunoscuţi profeţi, clarvăzători şi oameni de ştiinţă. Niciunul dintre ei nu mi a dat răspunsul la cele trei mari întrebări. Apoi l am întâlnit pe Khaderbhai. El mi a răspuns la întrebări.  — Didier, arăţi rău de tot, am observat eu când Kumar se îndepărtase să ne pregătească ceaiurile. Bănuiesc că suferi din dragoste.            Îmi rânji drept răspuns, scuturându şi cârlionţii negri şi ridicând palmele.   ...
Citiți mai multe