2026-01-22 Poveste cu talc 89 (romaneasca)

Motto: NU omul este pentru lege, ci legea pentru om.

Motto2: Strecurati tantarul si inghitit camila.

Motto3: „Summum ius, summa iniuria” adica „maxim de drept, maxim de nedreptate”

Motto4: „Legea e pentru căței, nu pentru dulăi”

17 noiembrie la 16:07 ˇ București ˇ 

La buletin :

- Nu aveți certificatul de căsătorie... 

- Am copia aici..

- Nu îl aveți în original.

- E rătăcit pe undeva prin casă, că ne-am mutat de curând și nu l-am găsit, dar am copia, nu e de ajuns?

- Nu.

- De ce?

- Pentru că eu trebuie să scriu aici în tabel "copia conform cu originalul" și dacă nu îmi arătați originalul nu pot să scriu asta..

- Dar când mi-ați cerut certificatul, de unde știați că sunt căsătorit?

- Păi așa figurați în baza de date de la Evidența Populației...

- Pe care dvs o aveți în față pe monitorul calculatorului, nu?

- Da.

- Și atunci, dacă eu am copia la mine, iar dvs aveți în față baza de date de la Evidența Populației, unde scrie și că sunt căsătorit și cu cine și de când, pentru numele Domnului, la ce vă mai trebuie certificatul în ORIGINAL ? Credeți că am venit cu o copie falsă? Și chiar dacă să zicem, sunt psihopat și am venit cu o copie falsă, nu puteți compara copia cu informațiile de la Evidența populației pe care le aveți în fața dvs?????

- Nu.

- De ceeeeee???

- Pentru că nu aveți originalul.

- Dar e ilogic ce îmi spuneți. Eu nu îl am asupra mea, dar dvs vedeți pe monitor că el există. În plus am o copie. Și e oricum STUPID faptul că eliberarea actului meu de identitate DEPINDE de CERTIFICATUL DE CĂSĂTORIE ÎN Original. Nu credeți? 

- Asta e metodologia. Unde-i lege, nu-i tocmeală.

- Dar ar putea fi un pic de creier.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

2025-06-09 Povesti cu talc 78 (orientale)

 Va prezint mai jos cateva fragmente din Shantaram. Fragmentele au subiecte diferite. Sper insa, sa va placa… si sa va dea de gandit, pe diversele teme pe care le abordeaza. Oare cum se împietreşte inima unui om? [...] Plus că mai învăţasem, pe calea ce mai dură, că uneori, chiar şi când avem cele mai pure intenţii, facem ca lucrurile să se înrăutăţească la maxim prin efortul nostru total de a le face să se îmbunătăţească la maxim. Dacă m aş fi întors cu o armă şi aş fi pus capăt negoţului cu sclavi din acel loc, în acel încârligat labirint de beton, fenomenul ar fi izbucnit cu siguranţă apoi în altă parte. Străin pe cât eram, dar atâta lucru îl înţelesesem. N aveam nicio şansă să opresc ceea ce se întâmplă, şi ştiam asta foarte bine. Dar ceea ce nu ştiam pe atunci şi m a tulburat vreme îndelungată după acea Zi a Sclavilor era cum de eu mă pot afla acolo uitându mă la acei copii fără să fiu strivit de acest lucru. Mi am dat seama în timp ca o parte din răspuns se afla în închisoare...
Citiți mai multe

2024-08-08 Poveste cu talc 44 (orientala)

 A fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea si el tare mult. Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il imbie: -Vino sa te joci cu mine! Baietelul ii raspunse: – Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar! – Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii. Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros. Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era tare trist, caci ii era dor de copil. Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie: -Vino sa te joci cu mine! – N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. ...
Citiți mai multe

2024-09-03 Povesti cu talc 60 (orientale)

Increderea te ucide sau te elibereaza!  [...] este singurul om pe care l am întâlnit – şi singurul pe care îl vei întâlni – care poate da un răspuns la cele trei mari întrebări.            — Există numai trei mari întrebări? l am întrebat eu, neputând să mă abţin să nu fiu sarcastic.            — Da, îmi răspunse el calm. De unde venim? De ce ne aflăm aici? Încotro ne îndreptăm? Acestea sunt cele trei mari întrebări. [...] Am cheltuit o avere – câteva averi – căutându i pe aceşti cunoscuţi profeţi, clarvăzători şi oameni de ştiinţă. Niciunul dintre ei nu mi a dat răspunsul la cele trei mari întrebări. Apoi l am întâlnit pe Khaderbhai. El mi a răspuns la întrebări.  — Didier, arăţi rău de tot, am observat eu când Kumar se îndepărtase să ne pregătească ceaiurile. Bănuiesc că suferi din dragoste.            Îmi rânji drept răspuns, scuturându şi cârlionţii negri şi ridicând palmele.   ...
Citiți mai multe